luni, 11 mai 2015

”A spune cuiva te iubesc e o invitație la veșnicie.” N. Dabija

”Faptul că tu iubești nu îți oferă certitudinea că vei primi aceeși iubire înapoi.Dar ești dator să încerci.Iar dacă povestea s-a terminat altfel decît te-ai așteptat. nu ai pierdut nimic. Iubind nu pierdem. Iubind trăim, învățăm, devenim mai buni, mai puternici, mai umani, mai frumoși.”
Irina Binder

Am spus că iubesc atunci cînd nu iubeam de fapt, a fost o greșeala cumplită care m-a învățat să nu mai rostesc acest îndemn al inimii dacă nu îmi aparține. Tot atunci am blocat ”te iubesc-urile” pentru că frica că greșeala se poate repeta mă usca tot mai mult.Am ales să tac.Și astfel l-am pierdut.
Sunt sigură că greșeală mai mare decît cea de a-ți ascunde dragostea nu există.
E foarte greu să taci rămînînd prizonieră îndoielilor atunci cînd la urechea dreaptă răsună ușor și nemaipomenit de duios:Te iubesc!
Parcă vroiam și eu să eliberez acest leac de cuvinte pentru iubirea cărui eram părtași noi doi. Dar se oprea totul în mine și mă condamn că am greșit la început. Știu că voi evada din carcera care sunt acum,cu siguranță pentru că nu în zadar inima așteaptă cuviincioasă să-i distribui nobilul sentiment al dragostei.


Nu ezitați să spuneți ”te iubesc” atunci cînd sensibilizați aceasta.
Frica e dușman!